Ca la 20 de ani

Si 26 e tot in gama lui 20, nu?

Dar exact ca la 20 nu poate sa fie. Fara griji, fara bani, dar cu o gramada de prieteni care au incaput fara probleme in modulul 005-006 din P9. Va mai amintiti rochita din frunze facuta de Cris? Am pierdut fotografia de grup. Tot ce a mai ramas e poza asta scanata pe care o pun aici, dar as putea fara probleme sa enumar fiecare persoana din cei in jur de 50 care au fost acolo si fiecare moment.

La 20 de ani lumea parca era altfel. Cati dintre noi suntem azi unde nici nu am fi visat sa fim, atunci cand cei mai multi dintre noi nu vedeam mai departe de examenul de DCE? Ce vremuri, alea in care beam vin toti din aceiasi sticla, cumparam tigari din banii de paine si ne tineam de maini in jurul unei lumanari aprinse dimineata dupa chef cantand "Aproape de voi"...

Multi am fost, putini am mai ramas. Fiecare cu grijile lui ne-am raspandit care incotro si ne mai regasim injumatatiti (?) la cate o seara in Piranha... Si totusi azi cand m-am trezit am gasit o multime de mailuri si mesaje offline de la oameni care si-au amintit. Sunt si cativa care nu si-au amintit dar care inca imi sunt aproape si asta e cel mai important lucru. O zi e doar o zi. Ani de ganduri si vise impartasite si sentimente traite alaturi sunt mult mai mult decat orice zi.

Tuturor celor care imi sunt alaturi, indiferent daca si-au amintit sau nu ca la mijlocul lui octombrie era chef in P9, le multumesc ca au fost si mai ales ca inca sunt...