Evolutie

am iesit ieri la un restaurant si am comandat sushi. pentru mine sushi e inca un paradox. imi place la nebunie, nu se poate manca cu furculita si sunt un dezastru la categoria betigase.

evolutia e nu doar ca mananc sushi, ci ca nu ma stresez daca sunt complet ridicola in incercarea mea de a combina furculita si betigasele in asa fel incat sa ajung sa bag in gura o bucata intreaga de sushi (asa se zice?).

am vazut atatea ciudatenii in ultima vreme, ca sunt perfect relaxata in legatura cu ce si cum mananc, cum ma imbrac, etc.

cred ca cel mai frumos lucru in aceasta tara e libeartatea de a fi tu insuti. daca te imbraci in pantaloni scurti verzi, tricou rosu, bretele mov, ciocate pana la genunchi, palarie de mexican, trotineta si codite afro nu se uita nimeni la tine ca la urs :) (nu e inventie, chiar am vazut azi combinatia asta)

Pofte...

M-am trezit azi dimineata cu o raza de soare printre frunze galbene si primul gand a fost "Daca am timp poate ma duc un pic prin Poli cand ies de la TS…" Pentru o clipa am crezut ca sunt in acelasi loc/job unde eram cu 2 ani si ceva in urma… Ce vremuri alea cand parcul din Poli era asa aproape si cand inca mai era lumina toamna dupa job… Am pofte de toate lucrurile ciudate  la care nu m-as fi gandit ca o sa poftesc ☺ M-as fi asteptat sa vreau visine in mijlocul iernii… nu sarmale, cartabosi si plimbari prin Poli…

Si in anul 2000, cand nu vom mai fi copii...

Am avut revelatia intr-o discutie legata de subiectul cel mai "fierbinte" zilelea astea in USA (adica piata imobiliara) ca peste 30 de ani (cea mai populara perioada aici pt un credit imobiliar) o sa am nu 50 cum am zis initial in discutia cu pricina... ci spre vreo 60. Si oricat de ciudat ar putea sa para celor care ma stiu acum cativa ani cu cata inflacarare sustineam ideea "de ce sa stai cu chirie si sa arunci banii cand poti sa platesti tot cam cu atat pt casa ta?", iata ca am ajuns sa zic ca decat sa ma leg la cap pana la 60 de ani mai bine stau cu chirie.

Intr-unul dintre multele articole pe care Yogesh le citeste pe tema asta in ultima vreme era un pasaj tare destept :). Ceva de genul: "Mit: Nevasta-mea o sa divorteze de mine daca nu cumpar o casa. Comentariu: FALS. Nevasta ta o sa divorteze de tine daca cumperi o casa pe care nu ti-o permiti si ajungi sa declari faliment. Nu daca inchiriezi ceva mult mai frumos decat iti permiti sa cumperi si cu banii economisiti o duci in fiecare primavara o luna la Paris, sau va permiteti sa iesiti la pensie cu 10 ani mai devreme..."

Nu mai stiu cum mai e in Romania acum si cam cat de mare e diferenta intre chirie si o eventuala rata la casa. Dar nu mi s-a parut niciodata ca daca mi-as lua casa nu as mai putea face nimic altceva. si gandindu-ma inapoi si la cum vad ca evolueaza si salariile in Ro inca cred ca sa fi cumparat o casa acum 2-3 ani ar fi fost o super afacere. Dar... poate ca ma insel. Oricum nu mi se pare ca la fel stau lucrurile aici.

O casa cu 3 dormitoare te duce cu toate cheltuielile aferente la vreo 2-3 ori mai mult pe luna pana o termini de platit (si la cam tot atat dupa ce o platesti) decat un apartament cu 3 camere inchiriat. Ma gandesc foarte serios ca putin imi pasa de "sa am casa mea" daca economisesc stand cu chirie $2500 sau mai mult pe luna. Buni de mers in vacanta, de iesit mai devreme la pensie, de facut... tot ce poti face cu banii mai putin de a primi inapoi 30 de ani de renuntari si stres pentru o casa care pana o termin de platit poate nu va mai valora nici cat am platit pe ea dobanda si la care o sa continui sa platesc atata timp cat o am pe langa facturi cel putin $1000 pe luna taxe de proprietate, intretinere (a strazilor, luminilor, etc.), asigurare etc ...

Si in anul 2037, cand nu voi mai fi tanara... si cand daca ii crezi pe ecologisti pamatul nu va mai arata nici pe departe ca acum... prefer sa ma uit la albumul cu poze de peste tot in lume intr-o casa undeva la munte sau la mare poate chiar la Bala :).

Aici cineva ar zice "si daca ai tai ziceau la 30 de ani ca tine si nu faceau casa de la Bala?" Well... Ai mei au renuntat la multe ca sa faca casa aia gandindu-se la noi. Si au reusit sa ne dea un loc la care putem macar visa cand ne gandim la viitor. Dar cel mai de pret lucru pe care ni l-au dat e educatia datorita careia acum nu depindem de nimeni si putem sa luam decizii fara prea multe constrangeri. Prea rar copiii raman in casa parinteasca... e trist dar asa e cu puii care prind aripi. Si daca o sa reusesc fac in asa fel incat BB sa fie puternic(a) si sa nu depinda de nimeni, nici macar de mine cred ca va fi mult mai mult decat daca... renunt la tot ce mi-as putea da mie si lui(ei) pentru o... casa.

Sunt egoista? As putea probabil sa fac ca ai mei si sa renunt la orice mi-as putea dori pentru mine si sa fac asa incat BB sa aiba tot ce ar dori si... si o casa la care sa se intoarca... daca va vrea. Nu stiu...

Dan

La 6 ani visa sa devina inventator si sa schimbe lumea; sa gaseasca leacul unei boli imposibile pentru a-si salva unchiul favorit.
La 9 ani se duela cu Dingo pentru o cipilica de padurar si nu castiga intotdeauna;).
La 12 ani se hotarase ca vrea sa fi candva Presedintele Statelor Unite ale Americii.
La 17 ani a decis sa fie Arhitect si a devenit.
Azi la 26, priveste viata in fata cu toate portile oportunitatilor deschise.

La Multi Ani, Domnul Arhitect Urbanist!  Sa ne traiesti, viata sa iti aduca toate lucrurile bune la care visezi si pe care le meriti si sa ne inspiri mereu cum faci acum cu optimismul, vitalitatea si forta cu care iei bunele si relele.  Si las-o mai moale cu munca ca daca iti pierzi optimismul si lumina (sa nu mai zicem sanatatea) de prea multa munca, o sa visezi din nou la leacul miraculos; de data asta pentru tine :)

Mada & Yogesh

Close your eyes, Open your eyes... Surprise!!!

..Asa imi imaginam ziua de azi. Si apoi… suflat in lumanarici si pus o dorinta. Si apoi…

 

“-Madalina I want to fly.

 -Ok, where you want to fly?,

 - To mama… now to tata… to Adonia… to Yoghis… take me to the bed… I’m zampy-zampy… now let’s go round-and-round…”

 

La multi ani, Eliya! Sa te faci mare si sa fii fericita. Si… daca se poate, sa ramai cat mai mult ca acum: frumoasa si calda ca o raza de soare!

Ziua unui navetist

De mult imi propun sa scriu ceva despre viata de navetist in US (sau poate doar din NYC) si azi am 15 min libere asa ca o sa o si fac J. De la varza rosie si alte “legume” pe post de plante ornamentale in gari sau cersetori cu IPod, pana la bigudiuri purtate in metrou (cine se mai mira de Andreea Marin?) e o lume nebuna, nebuna, nebuna.

Cred ca mai mult de jumatate din oamenii care ajung intr-o zi in New York City sunt navetisti. Ceea ce inseamna automant ca, cel putin la inceputul si sfarsitul zilei, multi dintre ei sunt intr-o stare de semi-somn combinata ciudat cu o stare de fuga. Ca si mine, multi oameni petrec cateva ore bune pe zi in mijloacele de transport in comun. Unii privesc asta ca o povara, altii o privesc ca pe timpul dintre “runda unu cu nebunii de la serviciu” si “runda a doua cu dracusorii de acasa” sau viceversa, timp in care pot sa faca ceva pentru ei. Ce e acel ceva depinde de la persoana la persoana. Unii citesc o carte, altii vad un film, unii dorm (si sforaie) altii vorbesc la telefon, unii (unele) isi fac machiajul, sau isi pun/scot bigudiurile… De multe ori dimineata trenul pare ca un fel de petrecere, intre pijamale si tinuta la 4 ace, cu o gramada de oameni necunoscuti si in general de treaba. Desi stresati si aproape mereu in criza de timp, oamenii sunt in general bine dispusi, cel putin aparent, si privesc viata cu optimism.

Te imprietenesti cu soferul de autobuz, cu controlorul din tren, cu tovarasii de “naveta” carora le stii povestile despre copii si nepoti; nu te mai miri de combinatia de costum Armani, geanta Prada si adidasi Reebok, pentru ca dupa ce ti-ai rupt picioarele(si tocurile) in prima saptamana te-ai invatat ca pantofii “de gala” se poarta in poseta pana la serviciu si doar acolo se adauga tinutei oficiale.

Inveti sa raspunzi automat la “hello, how are you?” (respectiv “ha’ ya’ doin’”) venit de la necunoscuti cu “fine, how are you?” indiferent de starea de spirit pe care o ai. Oricum nimeni nu te intreaba ce faci, e doar o forma de salut pe care daca o iei ad literam, ca pe o intrebare despre cum iti merge, sfarsesti prin a pune omul care a intrebat in incurcaturaJ

Socializezi cu tipul care iti face cafeaua in fiecare dimineata si caruia trebuie sa ii ceri “café grande con mucho leche” daca nu vrei sa obtii cine stie ce chestie dubioasa, si il sfatuiesti in legatura cu recuperatorii care il suna la 3 dimineata pentru datoria de 400 de dolari de la credit card. Tragi cu urechea (nu ca ar fi nevoie) la ce vorbeste sefa lui in spaniola la telefon si te bucuri un pic de telenovela live de 5 minute pana e gata cafeaua. Afli despre cine cu cine s-a despartit “despues siete anos” si te miri/intristezi ca “se murio la seniora” desi habar nu ai cine-i seniora.

Ajungi la serviciu si, in functie de cum ti-e norocul, aterizezi direct intr-o sedinta (de la verbul “a sedea” pentru ca se sade mult, uneori in zile proaste se si striga mult) sau e o coada de 5 persoane in “cub-ul” tau si fiecare vrea ceva gata in exact acel minut. Bei cafeaua rece undeva pe la 11-12, inainte de masa de pranz, cat sa-ti strici foamea, si te bucuri ca macar are “mucco leche”. Te intorci de la pranz, uneori ai bafta sa prinzi 10-15 minute libere sa mai citesti ceva interesant pe net (daca ai net) sau sa scrii un mail si la 5 te pregatesti sa fugi dupa metrou/tren/autobuz in speranta sa ajungi acasa cat mai e lumina. Uneori ajungi, alteori seful vrea ceva exact inainte sa iesi pe usa si pierzi metroul care e legat cu trenul, care e legat cu autobuzul si sfarsesti admirand privelistea din vre-o gara pana la urmatoarea legatura.

Ceea ce imi aminteste... Trebuie sa fug daca vreau sa prind trenul…;) Pe curand.

DACA/IF -RUDYARD KIPLING

De poti sa nu-ti pierzi capul, cand toti in jurul tau

Si l-au pierdut pe-al lor, gasindu-ti tie vina;

De poti, atunci cand toti te cred nedemn si rau,

Sa nu-ti pierzi nici o clipa increderea in tine;

De poti, s-astepti oricat, fara sa-ti pierzi rabdarea;

De rabzi sa fii mintit, fara ca tu sa minti,

Sau cand, hulit de oameni, tu nu cu razbunarea

Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti.

De poti visa, fara sa te robesti visarii;

De poti gandi, fara sa-ti faci din asta un tel;

De poti sa nu cazi prada nicicand deseperarii,

Succesul si dezastrul primindu-le le fel;

De rabzi sa auzi cuvantul rostit candva de tine,

Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut;

De poti sa-ti vezi idealul distrus si, din ruine,

Sa-l recladesti cu-ardoarea fierbinte din trecut;

De poti risca pe-o carte intreaga ta avere,

Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut,

Si atunci, fara a scoate o vorba de durere,

Sa-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;

Si daca corpul tau, uzat si obosit,

Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca o data

Numai cu strasnicia vointei tale, si astfel

Sa steie peste vreme asa cum sta o stanca;

De poti vorbii multimii fara a mintii si daca

Te poti plimba cu regii, fara a te ingamfa;

De nici amicii , nici dusmanii nu pot vreun rau sa-ti faca,

Pentru ca doar dreptatea e calauza ta ;

Si daca poti sa umplii minuta trecatoare,

Sa nu pierzi nici o fila din al vietii sir,

Al tau va fii pamantul, cu bunurile-i toate

Si, ceea ce-i mai mult chiar, sa stii, vei fi un OM !

EN

If you can keep your head when all about you

Are losing theirs and blaming it on you;

If you can trust yourself when all men doubt you,

But make allowance for their doubting too;

If you can wait and not be tired by waiting,

Or, being lied about, don't deal in lies,

Or, being hated, don't give way to hating,

And yet don't look too good, nor talk too wise;

If you can dream--and not make dreams your master;

If you can think--and not make thoughts your aim;

If you can meet with triumph and disaster

And treat those two impostors just the same;

If you can bear to hear the truth you've spoken

Twisted by knaves to make a trap for fools,

Or watch the things you gave your life to broken,

And stoop and build 'em up with wornout tools;

If you can make one heap of all your winnings

And risk it on one turn of pitch-and-toss,

And lose, and start again at your beginnings

And never breathe a word about your loss;

If you can force your heart and nerve and sinew

To serve your turn long after they are gone,

And so hold on when there is nothing in you

Except the Will which says to them: "Hold on";

If you can talk with crowds and keep your virtue,

Or walk with kings--nor lose the common touch;

If neither foes nor loving friends can hurt you;

If all men count with you, but none too much;

If you can fill the unforgiving minute

With sixty seconds' worth of distance run--

Yours is the Earth and everything that's in it,

And--which is more--you'll be a Man, my son!