Si in anul 2000, cand nu vom mai fi copii...

Am avut revelatia intr-o discutie legata de subiectul cel mai "fierbinte" zilelea astea in USA (adica piata imobiliara) ca peste 30 de ani (cea mai populara perioada aici pt un credit imobiliar) o sa am nu 50 cum am zis initial in discutia cu pricina... ci spre vreo 60. Si oricat de ciudat ar putea sa para celor care ma stiu acum cativa ani cu cata inflacarare sustineam ideea "de ce sa stai cu chirie si sa arunci banii cand poti sa platesti tot cam cu atat pt casa ta?", iata ca am ajuns sa zic ca decat sa ma leg la cap pana la 60 de ani mai bine stau cu chirie.

Intr-unul dintre multele articole pe care Yogesh le citeste pe tema asta in ultima vreme era un pasaj tare destept :). Ceva de genul: "Mit: Nevasta-mea o sa divorteze de mine daca nu cumpar o casa. Comentariu: FALS. Nevasta ta o sa divorteze de tine daca cumperi o casa pe care nu ti-o permiti si ajungi sa declari faliment. Nu daca inchiriezi ceva mult mai frumos decat iti permiti sa cumperi si cu banii economisiti o duci in fiecare primavara o luna la Paris, sau va permiteti sa iesiti la pensie cu 10 ani mai devreme..."

Nu mai stiu cum mai e in Romania acum si cam cat de mare e diferenta intre chirie si o eventuala rata la casa. Dar nu mi s-a parut niciodata ca daca mi-as lua casa nu as mai putea face nimic altceva. si gandindu-ma inapoi si la cum vad ca evolueaza si salariile in Ro inca cred ca sa fi cumparat o casa acum 2-3 ani ar fi fost o super afacere. Dar... poate ca ma insel. Oricum nu mi se pare ca la fel stau lucrurile aici.

O casa cu 3 dormitoare te duce cu toate cheltuielile aferente la vreo 2-3 ori mai mult pe luna pana o termini de platit (si la cam tot atat dupa ce o platesti) decat un apartament cu 3 camere inchiriat. Ma gandesc foarte serios ca putin imi pasa de "sa am casa mea" daca economisesc stand cu chirie $2500 sau mai mult pe luna. Buni de mers in vacanta, de iesit mai devreme la pensie, de facut... tot ce poti face cu banii mai putin de a primi inapoi 30 de ani de renuntari si stres pentru o casa care pana o termin de platit poate nu va mai valora nici cat am platit pe ea dobanda si la care o sa continui sa platesc atata timp cat o am pe langa facturi cel putin $1000 pe luna taxe de proprietate, intretinere (a strazilor, luminilor, etc.), asigurare etc ...

Si in anul 2037, cand nu voi mai fi tanara... si cand daca ii crezi pe ecologisti pamatul nu va mai arata nici pe departe ca acum... prefer sa ma uit la albumul cu poze de peste tot in lume intr-o casa undeva la munte sau la mare poate chiar la Bala :).

Aici cineva ar zice "si daca ai tai ziceau la 30 de ani ca tine si nu faceau casa de la Bala?" Well... Ai mei au renuntat la multe ca sa faca casa aia gandindu-se la noi. Si au reusit sa ne dea un loc la care putem macar visa cand ne gandim la viitor. Dar cel mai de pret lucru pe care ni l-au dat e educatia datorita careia acum nu depindem de nimeni si putem sa luam decizii fara prea multe constrangeri. Prea rar copiii raman in casa parinteasca... e trist dar asa e cu puii care prind aripi. Si daca o sa reusesc fac in asa fel incat BB sa fie puternic(a) si sa nu depinda de nimeni, nici macar de mine cred ca va fi mult mai mult decat daca... renunt la tot ce mi-as putea da mie si lui(ei) pentru o... casa.

Sunt egoista? As putea probabil sa fac ca ai mei si sa renunt la orice mi-as putea dori pentru mine si sa fac asa incat BB sa aiba tot ce ar dori si... si o casa la care sa se intoarca... daca va vrea. Nu stiu...