"Marti dupa Pasti"

Cum sa le explicit unor “ne-romani” si chiar si “ne-crestini” de ce m-a apucat rasul cand in cele din urma, dupa lupte seculare, data deployment-ului in productie a proiectului la care ne chinuim de ceva vreme s-a stabilit Marti 10 Aprilie?

Cu un client care nu e gata sa ne dea documentele care trebuie puse online si se simte mai degraba presat de noi decat sa puna vre-o el presiune ca sa ne grabim (deci complet pe dos), cu o echipa care nici in ceasul al 12-lea nu poate sa bage mana in foc care sunt “business rules” ale proiectului despre care managerii zic sus si tare ca e gata si ca poate face si cartofi prajiti, … well o data mai potrivita decat “Marti dupa Pasti” pentru deployment nici ca se poate.

Ganduri de-ale lui Octavian Paler

Le-am primit azi pe mail si am simtit nevoia sa le impart cu toata lumea
AVEM TIMP
de OCTAVIAN PALER

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu

Avem timp pentru ambitii si boli,sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim! lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le- ntelegem.

Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta murim

AM INVATAT
de OCTAVIAN PALER

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie altora s-ar putea sa nu le pese. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata CI PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca Ci cu ceea ce poti tu sa faci.
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.
Am invatat ca oricum ai taia orice lucru are doua fete.
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.
Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie indifferent de consecinte.
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc, dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat, dar nu am dreptul sa fiu si rau.
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten oricum te va rani din cand in cand iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii.
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc Si nu faptele sale.
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit.
Am invatat ca indiferent de consecinte cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti ! poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul ca si vorbitul poate linisti durerile sufletesti.
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult iti sunt luati prea repede... Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc ca sa pot sa fiu iubit.

Alb si Negru

Datorita probabil tendintei mele generale de a oscila si de a evita deciziile categorice inainte de a fi neapart necesar, partial datorita spiritului analitic care iarasi este definitoriu pentru mine (uneori sunt exasperant de analitica) nu cred in alb sau negru.

Mai mult chiar, nu cred nici macar in oamenii care vad lumea in alb sau negru. Experienta mi-a aratat ca pana si cei mai convinsi adepti ai “inflexibilitatii morale” sufera in timp, constient sau nu, o tranzitie cand vine vorba de a defini ce-I alb si ce-I negru; uneori chiar de la situatie la situatie. Nu cred in alb sau negru, nu cred in absolut in general, si oricat am cautat, nu pot sa gasesc nici o regula de nici un fel in lumea asta care nu are exceptii.

Recunosc ca uneori imi ia o vesnicie sa ma hotarasc intr-o directie sau alta, dar cred ca se datoreaza mai ales unuia dintre cele cateva lucruri constante din existenta mea: Urasc sa fiu nedreapta in judecatile pe care le fac, si urasc sa gresesc. Este parte din propria mea versiune de “inflexibilitate morala”. Ma bucur, uneori nepermis de mult, cand se intampla sa fiu eu impotriva tuturor si sa se dovedeasca ca am dreptate si totusi nu cred ca cineva poate spune despre mine ca sunt rea, nedreapta sau oportunista.

Cred sincer ca voi fi pentru totdeauna in clasa de mijloc; nu ma astept sa castig vreodata la Loto si recent mi-am dat seama ca in ciuda flexibilitatii pe care sunt convinsa ca o am in a-i judeca pe altii, nu am acea flexibilitate morala care e necesara ca sa ajungi sus. Si nici macar nu mi-o doresc.

Nebunii...

Am o lista lunga de povesti de scris si, de cand am aflat ca pot sa public pe blog doar trimitand un mail la adresa mea personala de blogger, mi-am facut planul sa scriu mai des. Totusi se pare ca nu prea ma tin de treaba; am un carnetel pe care scriu idei de fiecare data cand ma gandesc la ceva bun de povestit, si azi cand am vazut ca am umplut o pagina cu topics TODO, am zis ca ar fi cazul sa mai pun online cateva din ele.

Saptamana asta a inceput in forta. Mai ales pt ca sfarsitul de saptamana a fost in forta. Ne-am decis sa ne mutam cum spuneam ceva mai devreme, si vineri am luat taurul de coarne si am inchiriat noul apartament. Sambata ne mutam. Yupiii! Weekendul a fost sub semnul impachetatului+ ziua Adoniei duminica (pardon vroiam sa zic… Princess Adonia). Marti am fost la o alta zi de nastere a unei prietene de-a lui Yogesh, si dat fiind faptul ca a fost dupa job si in timpul saptamanii am iesit cam adormiti din toata povestea.

Petrecerea a fost tipic americana; s-au servit muffins cu lumanarica in varf in loc de tort, ne-am cumparat singuri berea, muzica de la tonomat si cred ca am fost singurii care nu au adus cadou un gift card. Cadou care a fost cu peripetii pentru ca pe cel planificat l-am uitat acasa si ne-am trezit in ziua Z ca trebuie, pe langa toata nebunia, sa re-cumparam cadoul. Barul a fost dragutz dar locatia destul de dubioasa, undeva intre Manhattan si Queens; ne-am ratacit un pic la intoarcere pentru ca eu am zis ca sunt sigura ca tb sa coboram din metrou undeva si evident nu era bine :D. Consecinta a fost ca a trebuit sa alergam dupa tren pt ca am ajuns la gara in ultimul moment. Macar l-am prins, altfel trebuia sa stam juma de ora in gara sa il luam pe urmatorul. Am ajuns acasa pe la 12 ne-am culcat pe la 1, dimineata la 7 efecte speciale sa ma dau jos din “pat”. Yogesh statea cu paharul de apa deasupra mea si ma intreba daca sa toarne sau nu :P.

Partea care a invioarat in ziua urmatoare a fost ca am trait live una din fazele alea pe care le vezi in filme. Saptamana asta ne spala geamurile pe exterior. Concluzia e ca probabil fac preselectie cand ii angajeaza pe tipii care spala geamurile. Exact in fata geamului meu s-a oprit un tip “super bine” si mi-a facut cu mana. Call me crazy dar daca ar fi inceput un numar din ala de striptease in spatele geamului plin de spuma nu m-as fi mirat prea tare :D. Well, nu s-a intamplat, dar operatiunea continua... Poate azi, poate maine

De 8 Martie, Mamei mele

Mama mea e tanara si nespus de frumoasa. Mama mea e puternica ca un munte si delicata ca un fulg de zapada. Mama mea e cea mai generoasa persoana pe care o cunosc, si nu pentru ca e mama mea…

Sunt norocoasa sa pot spune ca EA este si cea mai buna prietena a mea. Cea careia pot sa ii spun orice, care stiu ca nu ma judeca si care imi este mereu alaturi. Care nu imi lauda nebuniile, dar nici nu ma iubeste mai putin din pricina lor. Mama mea m-a invatat sa cred ca pot obtine orice imi propun, ca sunt o invingatoare si ca orice greutati vor aparea in calea mea, voi reusi sa trec peste ele si totul va fi bine. Este cea care mi-a zis mereu ca sunt speciala, si daca intradevar sunt, i-o datorez ei. Tot ceea ce sunt, tot ce am obtinut i se datoreaza in mare parte ei.

Am zis mereu razand (sau plangand-uneori) ca suntem legate cu fire invizibile… Si suntem. Cumva misterios reusim sa ne dam seama, fara cuvinte, ce simte cealalta chiar si cu un ocean intre noi.

La Multi Ani, Mami! Mi-e dor de tine...