Aproape sofer...

Mai mult de rusine, ca de prea multa vreme ma lungesc cu examenul de carnet, decat de nerabdare sa conduc si stimulata de Roxa care m-a tachinat ca o sa aiba carnet inaintea mea (e posibil chiar asa sa fie pana la urma) mi-am luat inima in dinti si sambata dimineata la 8 m-am prezentat la MVC (Motor Vehicle Commission) pentru formalitati. Procedura in principiu simpla a durat in jur de 3 ore datorita cozilor pe la diferite ghisee. Chestie care ma face sa ma gandesc la procesul birocratic de acasa, diferenta fiind insa ca aici oamenii sunt foarte amabili si dornici sa te faca sa fii relaxat si sa te ajute sa scapi mai repede.

Prima coada la intrarea in cladire. La 8 dimineata sambata inainte de deschidere deja era o coada de circa 50 de persoane. La intrare un angajat te intreba ce problema ai si, dupa ce iti dadea formularul corespunzator, te redirectiona mai departe spre biroul de informatii.

Coada doi la biroul de informatii. Stiam clar ce imi trebuie si pana am ajuns am completat si formularul asa ca dupa 1 minut de discutii cu tipul de la informatii mi s-a spus sa iau loc si ca voi fi chemata pe nume. Ceea ce s-a intamplat cateva minute mai tarziu. Madalin Tanasi (adica eu). Am platit taxa, am facut o poza si am semnat ca permisul provizoriu cu datele mele este corect. Am ochii negrii si 5'1'' inaltime da e ok..:). N-am stiut exact cati cm sunt in 5 feet asa ca mi-am spus inaltimea aproximativ. Se pare ca am vreo 5'4'' da nu cred sa ma masoare politistul daca ma opreste. Cu culoarea ochilor am incercat sa comentez un pic ca B-ul de pe formular era de la brown nu de la black da dupa ce s-a uitat la mine tipa a zis ca e ok, deci am lasat-o moarta.

Coada numarul 3 la testul de vedere. Se pare ca vad bine si ca am reusit in cele din urma sa invat spun literele in engleza corect. Recunosc, cu vocalele am avut in prima faza o adevarata problema sa scap de tendinta de a le zice in romana, dar aproape 3 luni in care m-a tot tras de maneca Yogesh se pare ca au avut efect

Dupa testul de vedere a urmat coada la examenul grila legat de legislatie. Aici trebuie sa raspunzi corect la 40 din 50 de intrebari si nu ai limita de timp. Testul e pe calculator. Poti sa dai testul in alta limba decat engleza dar romana nu era printre ele :). Cand te-ai decis la o intrebare apesi ca gata si iti zice pe loc daca ai raspuns bine sau nu. Daca nu esti sigur de intrebare poti sa amani raspunsul. Am gresit una din motive de engleza si am amanat alta si... am avut o adevarata supriza cand la intrebarea numarul 42 s-a oprit testul. Se pare ca esential e sa raspunzi la 40 corect, care-i procentul nu ii intereseaza... Am iesit din zona de examen (practic o mini sala gen internet cafe organizata in spatele unui paravan in sala mare de receptie), mi-au zis ca am trecut si am primit o serie de stampile care validau permisul temporar pe care il semnasem mai devreme.

Drept urmare pot sa conduc cu un sofer plin in dreapta. Dupa cel putin 3 luni de practica si mai devreme de 2 ani cat are valabilitate permisul asta trebuie sa dau si un test practic. Cand o sa fie asta o sa vedem. Pana una alta sa vedem daca ma lasa Yogesh sa merg cu masina lui... mai in gluma mai in serios tot imi arata masinutze si zice sa luam una mai mica pentru mine...

Cam asta ar fi cu carnetul. In weekend o sa mergem in DC. Abia astept. Stati calmi o sa conduca Yogesh ;)

Reuniune de familie

Cu cateva peripetii, care insa nu le-au taiat elanul, au ajuns in tara "minunilor" si zburdaceii cei tineri si, desi se parea ca o sa mai dureze ceva pana la o fericita si zburdacioasa reuniune, aceasta s-a intamplat weekendul trecut.

Iar noi, care ar trebui sa fim deja initiati in tainele traiului pe meleagurile de dincolo de ocean, am avut misiunea de a ii arata lui RI cum si ce. Pe scurt am fost la un picnic, apoi la ocean, am vizitat New York-ul si am mancat clatite americane;).

La partea cu picnicul am uitat aparatul acasa deci poze nu or sa fie. Vremea a fost buna, parcul aranjat si suficient de mare cat sa avem intimitate, friptura grozava (jos palaria, Gica;) ) si ciupercile un pic cam nefacute, cat sa ne faca niste probleme peste noapte :D.

Excursia "la mare" a fost mai norocoasa decat prima mea intalnire cu oceanul, in sensul ca pentru toti, exceptandu-l pe Yogesh, apa a fost suficient de calda pentru o baie buna. Rechini nu am patit (:D) iar valurile destul de puternice au facut lucrurile foarte palpitante. Mai ales la iesire cand un val ne-a prins si rostogolit binisor pe toti trei (eu, Ri si Gica) si am iesit din apa cu suficient nisip in slip si par cat sa punem pe fundul unui acvariu:). Yogesh a fost pe faza si a imortalizat momentul iesirii glorioase, din pacate dupa ce iesisem din val :).

Luni am ajuns la New York si exceptand aglomeratia foarte mare care ne-a facut sa pierdem ore bune la cozi pentru imbarcarea pe feribot a fost frumos. Dupa turul clasic la statuia libertatii si Ellis island am hotarat (mai mult Gica ca eu as fi luat metroul:D) sa mergem pe jos pe Broadway pana la Flatiron Buildind unde trebuia sa ne intalnim cu Yogesh ca sa mergem apoi pe Empire State Building. A fost in cele din urma o idee buna si o experienta frumoasa traversatul New York-ului pe jos si cu aceasta ocazie am aflat de startegia "Out of business". Daca ai fi sa ii crezi foarte multe magazine de pe Broadway ies din afaceri...si fac lichidare de stoc cu aceasta ocazie si reduceri substantiale. Cel mai probabil ies din afaceri in fiecare vara de 20 de ani cum remarca Gica, dar probabil e o strategie buna pentru turistii care cumpara la pretul oricum mai mare decat cel real, dar de pe Broadway, si raman cu sentimentiul ca au facut o super afacere:).

La Empire State Building o coada de asteptare de 40-60 de minute cu mai multe puncte de control ne-a cam taiat elanul si cum eram oricum obositi dupa o zi lunga am facut cateva poze de la etajul 86 cu New York-ul noaptea si am coborat grabindu-ne sa luam trenul spre casa si sa ajungem in pat :).

Marti am ajuns in Highland Park unde i-am facut o scurta vizita Monicai Babes (o fosta colega de facultate care face master aici pt cine nu stie despre cine e vorba) si apoi ne-am oprit la IHOP (International House of Pancakes- suna pompos, da e un fel de fast food) sa incecam clatitele. Roxa s-a declarat dezamagita si cred ca doar gandul celor aproape 7 dolari platiti pe portie (imensa de altfel) au facut-o sa manance o parte din ele. Nici ceaiul indian pe care li l-am servit eu acasa nu a avut prea mult succes, zic eu ca din cauza dezamagirii cu clatitele ;)

Spre seara au plecat inapoi spre DC si eu cred ca Gica a depasit un pic limita de viteza dat fiind ca au ajuns ceva mai repede decat estimarea de pe Google Map :D, desi seara probabil lipsa traficului face lucrurile mult mai usoare. O sa avem ocazia sa vedem cum e drumul la inceputul lui septembrie cand o sa le facem o vizita ca sa vad si eu "capitala".

Apoi la mijlocul lui septembrie o sa ajung o fuga in capitala de pe plaiurile mioritice si intre un interviu la ambasada si o sesiune de cumparaturi sper sa reusesc sa ma intalnesc si cu voi (cititorii de acasa) ca sa schimbam impresii fata in fata.

Pe curand!